Viitorul mirosea a furtună
Unde e sufletul, unde se ascunde, de ce nu mai doare, se întreba bărbatul, ceilalți trei adormiseră ca vrăjiți, se apropia încă o noapte nu se știa ce o să aducă, ecouri ne mai auzite, particule de praf se depuneau pe pielea care începuse să se asprească, barba crescuse, porii se astupau. Viitorul mirosea a furtună. Cum să audă liniștea universului și să-i simtă adâncul și eternitatea? Vântul bate, nu cheamă.
I se făcuse dor de tabieturile lui din oraș, străduțele nemodernizate, cotloanele umbroase, clipele pe fugă în compania sclipicioasei, mesele de seară cu Diana, spanacul și verzele de Bruxelles, amare și păstoase, toate astea îi lipseau. De când fusese numit director, viața nu-i mai aparținea și toate rătăcirile lui deveniseră și mai dulci. Orașul care îl adoptase își dezvăluia carnea pe zi ce trecea și îl obișnuia cu mirosurile sale de canal sau de parfum, uneori punând aceste contrarii într-o balanță fixă. Fum. Cenușă în toate zările.
Diana era o soție cu o viață interioară bogată. Făceau excursii la sfârșit de săptămână și de fiecare dată ne întorceau împliniți, țeseau povești cu locurile văzute, nu făceau fotografii niciodată, păstrau aerul de incognito. Diana îl învățase să nu-și mai plângă de milă când era necăjit. Orașul nu părea prietenos, localitatea de unde veneau era mică și pașnică. Orașul mare îi înghițea pe zi ce trece. Alexandru își mai făcuse un obicei cu care să-și umple timpul și uneori melancoliile care tindeau să-i înece sufletul lui adânc și umbros de bărbat. Cerea șoferului să-l lase pe câte o stradă dintr-un cartier vechi, să o descopere la pas căscând gura la case și curți, la plante și animale.
Bărbatul a zâmbit. Și-a amintit de o zi în care se plimba agale cu umbrela pe strada I. M. într-o dimineață ploioasă de vară când peste el era gata gata să dea o tipă nervoasă cu un tricou ridicol imprimat cu Mickey Mouse. Și-au intersectat privirile pentru o secundă, el a schițat un salut iar femeia a luat-o la goană apoi s-a mistuit într-o curte din vecini. Lăsase poarta de acasă deschisă în urma ei. Alexandru a băgat capul și a zărit cu coada ochiului niște table ruginite sprijitite de gard, ciudat, și-a zis el atunci, ce femeie, ce curte impecabilă și ce urâțenii de fierătanii, o portieră care seamănă cu aia a fostei mele mașini. Ploaia șiroia și umezeala era plăcută, lui Alexandru i s-a părut că momentul seamănă cu cel în care strângi în brațe o femeie iar ea îți oferă buzele să le săruți, după o lungă așteptare, o foarte lungă așteptare.
…
Eliza rămăsese singură după ce pusese punctul pe i. Nu există o lume colectivă, totul e în mintea fiecăruia. Tabelul periodic asta și indică, o căsuță pentru fiecare element. Există și amestecuri, firește, dar la bază fiecare stă în pătrățelul lui. Originea e comună. Prelegerile despre chimie ale noduroasei Matilda deveniseră obositoare, limbajul ei era prea complicat, de multe ori Eliza își ascundea din politețe câte un căscat. Serile calde de vară le petreceau pe terasă bând ceai de mentă cu un strop de whisky și pălăvrăgind. Celelalte femei locuiau tot pe insulă în adăposturi fără adrese exacte, asta fusese înțelegerea. Aveau dreptul să o viziteze pe Eliza când doreau, numai să anunțe prin grădinar.
Matilda privea cerul.
– O să fie noapte limpede.
– Ce vrei să spui?
– !?
– Toate nopțile sunt la fel pe insulă.
– Imensitatea de deasupra ți se pare banală? E o chestie pe care tu nu ai putea să o inventezi…în fine, a sorbit Matilda.
– Ieri noapte am visat o masă plină cu bile mici colorate, ațe, ace, resturi de metale și am avut senzația că știu ce să fac cu ele, din mâinile mele ieșeau șiraguri lungi, foarte lungi pe care doar o persoană de doi trei metri le-ar fi putut purta înfășurate de multe ori în jurul gâtului.
– Metalele le-ai identificat?
– Aur, argint…
– Aurul a fost descoperit în preistorie…și argintul la fel. Nichelul, un metal de tranziție, a fost descoperit de unul Cronstedt. Marie Curie a descoperit poloniul.
– Mi-ar place să descoperim și noi două ceva, să se cheme după noi Matilda-Eliza, sau așa ceva….Noile descoperiri ale unei uituce și ale unei noduroase.
– Cui ar folosi?
– Omenirii, cum cui?
– Ce cuvânt aiurea….nu înseamnă nimic. Mai degrabă o să folosească grădinarului ăluia tânăr și frumos. Te-ai gândit să faci dragoste cu el?
– Ce-ți veni? a sărit Eliza.
Samuel venea rar și aveau discuții mai mult medicale. El se interesa de starea ei, îi aducea medicamente pentru memorie care nu aveau niciun efect. Samuel părea mereu grăbit, căra după el o geantă de voiaj din piele de crocodil, neîncăpătoare. Drumuri dus-întors, despre ele vorbea la telefon grăbit, pripit, nervos. Te frământă ceva? Îl întreba ea iar el o mângâia pe cap. Nu-i pentru tine atâta tulburare, chestii ce musai trebuie să fie aranjate, totul e bine, totul o să fie bine. Nu o liniștea deloc privirea lui. Eliza începuse să capete o conștiință de sine clară.
Memoria e inutilă se gândea ea, atâta timp că poți trăi și fără amintiri. Ești ceea ce ești acum și nimic mai mult. Dacă straturile din care ești plămădit au ajuns aici, atunci nimic nu mai e de adăugat. NIMIC. De unde vin eu, îi zicea ea lui Samuel, e bine, nu e nimic de schimbat, doar că am uitat de unde vin.
(fragment dintr-un roman în lucru)
ALINA GHERASIM – n. 1973, București, Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din Romania secția Pictură; 1992–1998 Universitatea Naționala de Arte București Clasa profesor pictor Henry Mavrodin.
Activitate ca scriitoare – Cărți publicate
2016 – Cartea de proză scurtă “Femeia – valiză”, editura Oscar Print, 2016. Lansată la târgul internațional de carte Gaudeamus 2016.
2017 – Cartea de proză scurtă „Colonia de cormorani”, editura Oscar Print, 2017.
2017 – Romanul pentru copii „Noemi știe ea de ce”, editura Oscar Print, 2017
2018 – Romanul pentru copii „Noemi știe ea de ce e la Paris”, editura Oscar Print, 2018 Prezentare autor la librăria “La doua bufnite”, Timișoara.
2018 – Târgul Internațional de carte Gaudeamus – Lansare „ARMOR”, proză scurtă.
2019 – Heidelberg – Lectură publică. Roman și proză scurtă. Asociația A.I Cuza din Heidelberg
2019 – Târgul Internațional de carte Gaudeamus – Lansare roman „Liniște, începe apusul!”, editura Oscar Print