Adevărata călătorie are loc întotdeauna în și împreună cu corpul acelei cărți pe care cuvintele îl construiesc adăugându-i tot timpul momente, stări, personaje și creând astfel dialogul necesar prin care pot  fi citite, se pot face ascultate și auzite. Adevărata călătorie propune inițieri, adăugări și cunoașteri de noi teritorii, de pământ nou făgăduit de fiecare nouă lectură, de fiecare atingere de cuvintele pe care poezia le îngăduie în toate aceste forme, stări și trăiri ale lor. Intensitățile sunt incluse, iar traducerea lor este implicită, este adusă la îndemâna celui care cunoaște și înțelege aceste apropieri.

   Ohara Donovetsky ne invită la și ne propune această călătorie, această pătrundere în adâncimile cele mai puțin accesibile ale acestor teritorii dezvăluite de momentele poeziei, de cuvintele și de fiecare nouă alcătuire îngăduită de ele pentru ca aceste transe și traversări ale lor să se poată desfășura și să se poată așeza în lumina care le poate face vizibile și în care le pot fi urmărite mișcările și gesturile, contururile și urmele lor rămase în fiecare particulă mișcată de aer odată cu acest dans, odată cu aceste respirări și înfiorări din expirațiile ce le lasă căderea și împrăștierea aibă loc, să se întâmple.  Totul are loc cu lupul în poală, cu procesul îmblânzirii la vedere, dar și cu fiecare dintre posibilele ferocități și urmări ale lor sugerate de această prezență, de această alăturare și afișare împreună.

în turnul meu locuiesc toate semințiile, toate rasele, toate religiile

timpurile coexistă și se întâlnesc paralelele

nu mai trebuie să călătoresc ca să văd lumea, doe intru în lift și

cobor cu el până la parter

și lumea se dezvăluie, în funcție de partenerii de călătorie

cobor într-un timp- taciturn, învăluit, surd și orb de acum două

secole

și urc într-altul – modern și socialmente comunicativ, necesar

politicos preț de câteva etaje

firește, există cazuri când sunt singură în lift și atunci lumea pare

golită de timp și de semeni

de parcă aș trăi în an sau postistorie

   Suntem prinși, cuprinși și expuși în acest meniu sofisticat și cu delicatese adăugate discret, cât să le poți intui aromele și gusturile, cât să putem să nu rezistăm atracției și să participăm (in)voluntar la desfășurarea acestui festin, a acestei lecturi și ale acestor cuvinte care aduc cu ele cât se poate de multe din stările care se pot trăi ale poeziei, care se pot așeza în fiecare por deschis și primitor al pieilor noastre. Toată această acaparare ne poartă în poală în profunzimile și exaltările teritoriului vizual și olfactiv desfăcut de aceste trasee poetice trasate odată cu fiecare mișcare și pas îngăduit de parcurgerea care se impune de acum, de aici mai departe.

te mănâncă lupul însemna

că n-ai nicio șansă,

e

capcană întinsă ție,

fecioară,

cazi din poveste direct

în pat și păcat,

legit și naiv,

disonând cognitiv,

nu te crede aleasă,

nu regresa în mireasă

fii vânătoare,

nu culegătoare,

fii amazoană, arcașă,

condu bătălii

   Istoria lumii, istoriile lecturii, visul întreg despre lumea livrescă, sau despre lumea cea vie sunt prezente și scrise aici, în meniu cu lupul în poală, în această desăvârșită hartă a devenirii întru poezie, a așezării lumii în cuprinderile acestui relief diversificat și pierdut atât cât este necesar în pliurile memoriei, în privirea și în simțurile animalului cu simțuri desăvârșite care asistă toate aceste (pe)treceri și transformări pe care Ohara Donovetsky ni le face cunoscute, pe care ni le scrie și ni le prezintă propunându-ne această intensă și unică devorare, această experiență a extazului care poate să încapă în aceste multiplicate și continuu amplificate mirări.

ăsta e adevărul,

cu puțin înainte de răsăritul soarelui,

ies pe terasă

stau cu nările în vânt,

ca un mânz sau ca o sălbăticiune,

adulmec

   Suntem aici, în aceste simțuri ale autoarei, suntem ușor, ușor prinși în răsfirarea lor în timp și în vremurile care îl ține în alcătuirile lor, suntem mai departe purtați în călătoria și în inițierile ce se desfășoară continuu conștient, sau nu în corpul ce se amplifică mereu al acestor teritoriidin ce în ce mai puțin cunoscute odată cu pătrunderea în adâncimile și în profunzimile lor. meniu cu lupul în poală este un exquisite howl! adus de Ohara Donovetsky la îndemâna noastră, în apropierea celor care suntem dispuși să acceptăm acest descântec desăvârșit și necesar participării la acest acest desăvârșit și unic meniu.

---

Gabriel Enache – n. 1971, Târgoviște

studii: Facultatea de Litere și Comunicare, Jurnalism, Universitatea București

colaborări și activitate: radio, edituri, publicații

editor: Logos, Indagatoris

nu știu dacă sunt mai bun publicist decât scriitor, sau mai bun scriitor, decât publicist. sunt așa cum trebuie și cum se cade: nici așa, nici altminteri(I.L. Caragiale).

sunt, în continuare și mai departe: cititor, căutător, explorator (indagatoris, lat.), cam așa.

despre toate acestea și despre tot ce se întâmplă atunci când încerc să le lămuresc, scriu și povestesc în continuare. cu cuvintele mele.