Grădina uscată
Tânărul s-a uitat la ea. – E un loc necesar, nu știu cum să vă explic. – Aici nu plouă niciodată? a schimbat Eliza vorba. – Deșertul e ca un burete prea îmbibat, nu cere apă, o ascunde pe cea pe care o are, nu
Tânărul s-a uitat la ea. – E un loc necesar, nu știu cum să vă explic. – Aici nu plouă niciodată? a schimbat Eliza vorba. – Deșertul e ca un burete prea îmbibat, nu cere apă, o ascunde pe cea pe care o are, nu
Pe ușa sălii de jocuri acum scria DESCHIS. Ușa rămăsese ferecată, apăruse și un afiș al unui spectacol de cabaret „Viola dansează la bară”, poza arăta o femeie din spate, cu un picior ca un cârlig pe o bară nichelată. Femeia avea spinarea lată și
În momentul în care am terminat de citit romanul „Povestea asta este despre Sarah” (Humanitas Fiction, 2019), senzația pe care am avut-o a fost aceea de cameră de ecou a unei stări de pasiune. De la ce a plecat acesta? Ce te-a inspirat? Am avut
Volumul semnat de Pauline Delabroy-Allard – un roman scurt și dens, alegerea României pentru premiul Goncourd 2018 – reprezintă o cameră de ecou a unei stări de pasiune. Construit cu minuțiozitate, scris cu o mână sigură, romanul conține multă muzică, e ca un poem de
Magazinul cu de toate din colțul „parizian” al străzii mele a adus de curând o marfă nouă, niște cutii cu smochine uscate. În încăperea îngustă a prăvăliei adastă un miros subtil de pulberi aduse dinspre mare, orașul meu adoptiv se află lângă o pânză albastră