Pe ușa sălii de jocuri acum scria DESCHIS. Ușa rămăsese ferecată, apăruse și un afiș al unui spectacol de cabaret „Viola dansează la bară”, poza arăta o femeie din spate, cu un picior ca un cârlig pe o bară nichelată. Femeia avea spinarea lată și
„Urmărit, în timp de pace, de Curtea Marţială, sub învinuirea de criminal politic, pentru activitatea mea publică din timpul ocupaţiei germane asupra Munteniei şi Dobrogei, mă văd silit să vorbesc. În chipul acesta cred că voi da oamenilor de bine putinţa de a mă judeca
Magazinul cu de toate din colțul „parizian” al străzii mele a adus de curând o marfă nouă, niște cutii cu smochine uscate. În încăperea îngustă a prăvăliei adastă un miros subtil de pulberi aduse dinspre mare, orașul meu adoptiv se află lângă o pânză albastră
Orice încercare de a scrie istorie antică este înțesată de dificultăți. Hilary Mantel a spus odată că „istoria nu este trecutul, ci ceea ce rămâne în ciur după ce veacurile au trecut prin el“. Dar Antichitatea târzie ne oferă cele mai fine firimituri. De aceea,
După examen, odată cu repartiţia la Liceul Nichita Stănescu din nordul oraşului, Ileana nu terminase de visat mucavaua care zăcea înăuntrul locului. Aşa că prin somn se întreba de ce trebuie să se mai angajeze pentru o lună la Mucava dacă tot intrase în Ploieşti