– Canibalii apreciază gusturile diferitelor cărnuri, a zis biciclistul gâfâind. Avem arome și texturi diferite în funcție de vârstă, sex și rasă. Ei cunosc asta foarte bine. Nu înțeleg de ce nu există cărți cu rețete din bucătăria canibalilor. Ar fi bestseller-uri. Oamenii se mănâncă
O imagine de început alunecoasă, nelustruită, necizelată. Una față de care nu știu ce poziție să iau, una periculoasă, imprevizibilă, una care mă poate sfârteca și mă poate lăsa fără suflare. O imagine grea. Ochiul meu de aici îl vede pe bunicul Radu călcându-și spaima
Intrasem în librărie ca de obicei, fără un scop anume. Am deschis ușa grea din fier, se auzise clopoțelul electronic care îmi anunța vizita. Au mochete groase pe podea. Pașii se pierd, mă pierd și eu printre rafturi. Răsfoiam atunci o carte cu insule și
Primiseră camera de la mansardă. Așa ceruse Iosif, era cel mai romantic loc la care se putea gândi, un pat mare o baie în care să facă duș amândoi unde ea să nu aibă scăpare și brațele lui s-o găsească oriunde iar buzele lui oricând.
Ziua toridă se stinge trandafirie în apus, luna plină e grăbită să apară. Pe cer distanțele sunt clipe. Dumnezeu este o apă limpede curgătoare. Pe câmp se văd paiele rămase palide și triste de la atâta așteptare, o să prindă o altă formă, un paralelipiped