Statornicia și cumințenia lucururilor au în ele ceva liniștitor, pe care te poți baza întotdeauna. Straturi de amintiri, de care roca lucrurilor însoțitoare este legată indestructibil, modificându-le, la intervale fără noimă, consistența, aparența, valoarea. Perechea de sfeșnice baroce, vechi de vreo 80 de ani, am
Dalila lunecă-n clepsidre şi Timpu-i suge molcom sânii E toată carne neatinsă şi-i toată sufletul ţărânii. Un zâmbet ca de ceară caldă i se-nfiripă pe obraz Şi, când se tolăni-ntre vremuri, i se prelinse pe grumaz. Stătea acum rece şi caldă, lungită-n puf de clipă
În momentul căsătoriei (martie 1921) cu Principele Moștenitor Carol, Principesa Elena poartă pe cap tiara cu motive grecești, o piesă unicat, cu diamante, dar și cu o istorie interesantă. Tiara este o bijuterie rusească, a Romanovilor și a aparținut inițial Marii Ducese Victoria Melita (sora
Câteva rânduri despre palatul de la Mamaia – care inițial a aparținut reginei Maria, apoi reginei Mamă-Elena – dat fiind că ieri am trecut pe lângă el și pe poartă era o inscripție imensă pe care scria Club Lounge. Este acum proprietate privată, dar pare
Tot Cioran, cu altă ocazie – și într-o dispoziție mai modestă –, regretă că este “un Raskolnikov fără scuza crimei”. Frumoasă formulă. Ea vine în sprijinul ideii că cinismul ține mai mult de balet decât de atitudinea filozofică. În definitiv, o idee nu e niciodată