În capitolul despre prietenie din Eseurile sale (Les Essais, 1580), Michel de Montaigne dezvoltă subiectul incompatibilității dintre o relație romantică și o prietenie adevărată, considerând că doar în cadrul prieteniei se poate ajunge la un nivel profund de apropiere sufletească. Gânditorul francez folosește în argumentare
Nu era mănăstire, era un hotel neobișnuit de curat. Practic pelerinii nu ridicau un deget, orice deget ridicat ar fi știrbit superbia acelei curățenii complexe, inefabile. Nu-și scoteau șapca, nu dădeau bună ziua, nu plăteau, nu-și însușeau chei sau cartele de acces. În acel hotel,
Voi strânge sintagme colorate în clepsidră şi le voi elibera matematic. Voi trişa spunând că nu mă afectează secundele scurse. Voi repeta simbolic întoarcerea timpului. *** Cabo da roca La capătul lumii tale Nu ajunge niciodată iarna, Vântul ce mai bate lângă sufletul tău Izbind
Tânărul s-a uitat la ea. – E un loc necesar, nu știu cum să vă explic. – Aici nu plouă niciodată? a schimbat Eliza vorba. – Deșertul e ca un burete prea îmbibat, nu cere apă, o ascunde pe cea pe care o are, nu
„Cred că acum pot chiar să explic de ce critica făcută de Mises socialismului, pe care o consider foarte iscusită, nu a fost de fapt eficientă. Cred că Mises a rămas el însuși un utilitarist raționalist, iar respingerea socialismului nu se împacă deloc cu utilitarismul