Martin Eden este un roman uluitor. L-am citit de multe ori, l-aș reciti oricând. Este cartea care m-a trimis spre filosofie, fără cale de întoarcere. Un personaj molipsitor, un marinar fără școală ajuns scriitor și eseist, din dragoste pentru o fata blondă de condiție bună.
7. Doar respira. Știam ceea ce aveam de făcut. Simțeam ca trebuie să o fac. Trăiam degeaba și nu puteam să fac asta așteptând să mă omoare virusul. “Dragă mamă, tată, am murit pentru că am vrut să trăiesc. Îmi pare rău pentru prostia
Să îmi eliberez dorințele sau să mă eliberez de dorințe? O problemă clasică a filosofiei, foarte clar formulată într-o dezbatere între Callicles și Socrate. Pe la anul 400 î.Hr. Primul susține că fericirea se obține ca o consecință a împlinirii oricărei dorințe. Orice barieră, morală
De la început se cuvine să fac precizarea că nu este o cronică de carte, nu-mi arog vreun ochi critic asupra volumului – „Isus al meu” (Gabriel Liiceanu, Humanitas, 2020) – nu supun discuției modul în care a fost împărțit pe capitole, taxonomiile, inserarea în
Momentul în care umanistul italian Giovanni Boccaccio publică Decameronul (Il Decamerone- din grecescul δεκα – zece și εμερον – zile) a fost marcant atât pentru literatura italiană cât și pentru cea universală. Binecunoscut pentru că inventase nuvela ca specie, Boccaccio reușea acum să surprindă încă