Floare de iris neîmblânzit/ The wild iris, de Louise Glück (traducere – Ciprian Apetrei)
La sfârșitul durerii mele mă aștepta o poartă. Ascultă-mă ce îți spun: îmi amintesc De cea pe care moartea o numeai. Zgomote, crengi de pin care foșneau, toate deasupra mea. Apoi nimic nu a mai fost. Soarele palid mai trimitea câte o rază pe suprafața