Există teritorii care se lasă cunoscute și invadate de cuvintele și de stările însoțitoare și împrejmuitoare ale poeziei, există și se fac încet, încet cunoscute toate aceste zone care sunt predispuse acestor revăsări ale acestor fapte gândite și povestite mai departe de poeți, care sunt
Nu există adăpost mai bun pentru cuvinte decât poezia, decât cuprinderile ei care se ajută una pe alta să construiască acest loc sigur pentru inima și pentru toate stările pe care poetul le păstrează în ea și în toate împrejurimile ei. Nu există loc al
Teritoriile visului sunt fără sfârșit, nu au și nici nu dispun de resurse pentru limite, pentru eventuale închideri ale desfășurărilor lor, pentru prinderea și așezarea în tipare fixe, sau pentru definitivarea contururilor ce le-ar putea aranja într-un fel de corp, de stări stabile fizic sau
Poezia este întotdeauna dispusă și disponibilă să se poarte și să fie ca o pavăză pentru cel care o trăiește și care o scrie, iar ritmurile din cuvintele ei pot reține acea melodie care poate să liniștească, să conducă firea poetului spre stările care rămân