Respectam legile din convingere sau din constrangere? Am rezista puterii inelului lui Gyges ?
De ce respectăm legile? O întrebare foarte potrivită zilelor noastre. Exista un simț înnăscut al dreptății sau un Bine pe care aceaste legi se bazează? Sau sunt niște convenții umane, pe care le respectăm doar de frica pedepsei?
În dialogul Republica de Platon, a doua teză este susținută de Glaucon, cu ajutorul mitului lui Gyges. Acesta era un om obișnuit, un păstor care respectă legile așa cum face toată lumea. Dar în momentul în care a primit puterea de a le incalca, fără nici o teamă de pedeapsă, nu a ezitat sa facă acest lucru. Puterea a venit de la un inel, fi găsit intamplator, care îl făcea invizibil. Pastorul profita de acest lucru pentru a își ucide regele și a ii lua locul. Și regina.
Teza lui Glaucon este ca aceasta era adevărată natură a păstorului, ținută pana atunci în frâu doar de constrângerea legilor umane. Dacă s-ar înlătura frica de pedeapsă, nu ar respecta nimeni legile doar pentru ca este un om drept. Pentru ca acestea sunt în acord cu valorile sale morale.
Întrebarea rămâne valabila și astăzi. Dacă legile s-ar transforma în recomandari, le-am mai respecta?
Acest mit a fost reluat în trilogia lui J.R Tolkien, ecranizată apoi, Stăpânul inelelor. Cine ar rezista unei asemenea puteri? Cine ar fi capabil sa reziste inelului? Cel care are sufletul curat, hobitul care este personajul cel mai fragil fizic, dar cel mai rezistent la forța corupatoare a puterii. Ceilalți știu ca nu este bine sa ii cedeze, dar nu reușesc acest lucru.
Un alt inel ne propune Sf Augustin. Pentru el, dreptatea din sufletul omului se întemeiază pe legea lui Dumnezeu. Acesta o transmite omului, asa cum o pecete pusa o hârtie transmite desenul de pe un inel, fără ca acela sa părăsească inelul.
În această variantă, dreptatea are o întemeiere exterioară, imuabila, care nu tine de convențiile umane. Practicam Binele pentru ca este în natura noastră. Iar atunci când nu facem acest lucru, știm ca suntem în eroare. Tocmai aceasta conștiință a greșelii, a păcatului, demonstrează ca nu putem șterge legea divină din sufletul nostru.
Chiar dacă am avea inelul lui Gyges, tot nu ne-ar ajuta în fata propriei conștiințe. Doar în fata legilor umane. De fapt, și pe acestea ar trebui sa le respectăm, dacă sunt în acord cu cele morale. Valorile personale și cele ale cetății ar fi in armonie.
Voi ati mai respecta legile, dacă ați avea inelul lui Gyges?
Ciprian Apetrei este profesor de filosofie și jurnalist, stabilit în Franța. Ca orice ploieștean, este pasionat de politică. Colaborează cu mai multe publicații din România. Fondator al platformelor independente de jurnalism Marginalia și RoZoom Press. Este autorul volumului de povestiri L’Homme à sa fenêtre. Iubitor de fotografie.