înșirați pe trotuar

cu respirația în loc de piele

sau asta se vede şi în priviri

nişte cearcăne în care bate vântul pentru scurt timp

cât să intre ochelarii înăuntru 

înăuntru nu mai e zi

doar ușa din care mâna băiatului trage afară

mâna Alexandrei

Alexandra e ușa întreagă

topită

pe buze rugăciunea o ustură

băiatul scoate în stradă doar gândul

ca o limbă din clopot

şi el atârnat de mijlocul nopții de vineri

de mijloc stă gândul

(Viorica Răduță, din volumul Arsura umblă după trup, Editura Next Page, 2018)

VIORICA RĂDUȚĂ debuteaza cu volumul de versuri Patimi dupa mine in 1998. Urmează: Lipsa la psalmi (2000), Al 13-lea Iov (2003), Cind amintirile, corpuri subtile (2007), Viața de apa de uscat (2008), Cam toti murim (2010), Mama întreabă daca stau pînă seara (2013). Publica romanele: Înainte de exod (1998), Irozi (2001), Hidrapulper (2007), In exod (Cartea Românească, 2008), Mamamea moarte (2008), In doua lumi (Cartea Românească, 2013); , Orașul închis (Polirom, 2017),volumele de eseuri: Graalul fara Graal (2002), Interpolari și interpolari (2007). Colaborări cu poezie, proza, cronici la revistele Acolada, Ateneu, Argeș, Familia, Luceafărul, Prosaeculum, Spatii Culturale, Viața Românească etc. Membra a USR, filiala București.