Paula McLain a mărturisit că, atunci când a scris romanul despre prima soție a lui Hemingway și despre primii ani la Paris ai celebrului autor american (The Paris Wife, 2011), nu a dorit neapărat să scrie un roman istoric. Nu voia să fie o poveste oarecare, eventual „inspirată din realitate”. „Onoram viața și  spiritul acelei Hadley, făcând-o să se exprime”, afirma ea, prin urmare, scrierea romanului fusese un fel de datorie față de cea care merita mult mai mult decât statutul de primă însoțitoare a unui colos al literaturii. Era acolo un raport interesant cu realitatea și cu subiectul, unul care privea atât rezonanța feminității, cât și posibilitatea defulării unor drame personale. Autoarea nu a ascuns niciodată părțile întunecate ale biografiei sale (a fost abandonată de părinți), fluturând discret adesea în coada propriilor creații. Prin urmare, scrisul nu e, pentru ea, un act pur gratuit, cum s-ar crede, unul strict estetic, ci și unul terapeutic, prin care ficțiunea preia o parte din obsesiile auctoriale nevindecate. La fel s-a-ntâmplat și cu romanul Love and Rain (2018), o carte care aborda concentric personajul Hemingway, folosindu-i tarele într-o nouă ficțiune cvasi-biografică.

Cu When Stars Go Dark (Când stelele se întunecă, Humanitas, București, 2021, trad. de Mihnea Gafița) lucrurile s-au întâmplat cam la fel, și iarăși, singură a recunoscut-o. „Mi-am imaginat o expertă în disparițiile de persoane, obsedată de încercările ei de a salva o tânără dată dispărută și care se luptă, în același timp, să se împace cu propriul trecut. Aproape imediat, mi-am dat seama că povestea se cerea plasată la Mendocino – un mic oraș de coastă din California de Nord, unde am stat o vreme, când aveam douăzeci și ceva de ani […] Detectiva mea tulburată, Anna Hart, este obsedată de traumă și vindecare, de violența din intimitate și de conexiunea complexă și ascunsă dintre victime și agresorii lor, pentru că eu sunt obsedată de aceste lucruri – și sunt de multă vreme. I-am împrumutat ei și alte părți ale personalității mele – o versiune a copilăriei pe care mi-am petrecut-o în familii surogat și iubirea mea perseverentă pentru lumea naturală, ca medicament profund. Ce știe și gândește Anna despre leziunile ascunse ale abuzurilor sexuale, știu eu ca supraviețuitor al unor abuzuri sexuale.”

Cu numeroase „împrumuturi” autobiografice, așadar, noul roman marca Paula McLain concentrează în jurul unei narațiuni polițiste o paletă variată de extensii para-estetice, în speță, psihanalitice. În vara-toamna lui 1993, într-un orășel de pe coasta Pacificului (deloc întâmplător, undeva în centru se află grupul statuar Fecioara și Timpul) o fată de cincisprezece ani, fiică adoptivă a unui cuplu de actori celebri la Hollywood, dispare de acasă. Poliția locală solicită sprijinul unui detectiv specializat în astfel de cazuri, respectiv Anna Hart, care e nevoită, astfel, să se-ntoarcă în orașul natal, să reîntâlnească prieteni și cunoscuți, să revadă locuri și, la pachet cu toate acestea, să rememoreze dureroase evenimente ale propriului trecut. Ceea ce complică lucrurile nu e doar faptul că, între timp, încă o tânără e răpită, iar cadavrul alteia, vechi de câteva luni, e găsit într-o pădure, în portbagajul unei mașini incendiate. Dincolo de empatia profundă cu fiecare victimă, dincolo de cumplitele descoperiri pe care le face, protagonista transportă cu ea rănile proaspete ale unei tragedii personale, care o apropie, din multe puncte de vedere, de suferința celor afectați de dispariții. Din neglijență, din preocuparea exagerată pentru muncă, din o grămadă de alte motive conștiente sau nu, Anna își pierduse fetița într-un stupid accident. Celălalt frate geamăn rămăsese fără pereche, iar soțul o repudiase. Refugiul în meandrele obositoare ale anchetei, în singurătate (alege să locuiască într-o cabană cvasi-părăsită și să rătăcească adesea prin pădure), în înfruntarea riscurilor și a pericolelor, în confruntarea cu violența, cu moartea și cu extremele patologice pare cel mai bun antidepresiv. Eroina nu vrea doar soluționarea cazului, prin experiența altor cazuri asemănătoare și la fel de marcante, ea nu-l vrea numai pe făptaș, la fel ca șeriful orașului și ca toată lumea, ea caută vindecarea. O mulțime de elemente ale cazului îi redeschid traume vechi, care capătă relevanțe imprevizibile într-o investigație care, teoretic, n-o privește deloc personal. Necunoscute noi se ivesc, unele după altele, în timp ce se strânge tot mai mult cercul suspecților în anchetă, provocându-i, iarăși și iarăși, flash-uri din propria-i viață.

„Spiritele copiilor pe care i-ai ajutat plutesc deasupra dumitale ca stelele”, îi spune la un moment dat cineva. Și altcineva îi sugerează construcția unei case imaginare, luminoasă și confortabilă, în care să se simtă în siguranță, un exercițiu mental ca o „narațiune vindecătoare”. Anna Hart nu l-a făcut în poveste, Paula Mclain, da. Plasabil între scenarii gen Twin Peaks sau The Silence of the Lambs, romanul ei pare un astfel de exercițiu.

(text publicat într-unul dintre ultimele numere ale revistei „România literară”)

ADRIAN G. ROMILA s-a născut pe 29 septembrie 1974, la Piatra-Neamţ. A absolvit Facultatea de Litere a Universităţii „Al. I. Cuza”, din Iaşi, și un master în literatură comparată şi folclor. A finalizat în 2005 un doctorat în folclor şi antropologie culturală.

A debutat cu poezie (1996) în „Symposion”, suplimentul literar al ziarului „24 ore” din Iaşi și a scris articole în presa studențească de la sfârșitul anilor 1990.

Volume: Imaginea Raiului în cultura populară. Eseu de antropologie (Timpul, Iaşi: 2009); De-a dragostea și drumul. Stații de lectură (Eikon, Cluj-Napoca), eseuri de critică literară; În drum spre sud. Roman de aventură (Brumar, Timișoara, 2012) – volum premiat, în 2013, ex aequo, de USR Iași, nominalizat la Premiul Național de proză al ”Ziarului de Iași” și selectat, cu un fragment tradus în engleză, în Anthology of Contemporary Prose from Iasi, editată sub egida FILIT, 2013; Radio în zăpadă (Tracus Arte, 2014), proză scurtă; Pirați și corăbii. Incursiune într-un posibil imaginar al mării (Cartea Românească, 2015), eseu; Mici schimbări în viață (Charmides, Bistrița, 2016), proză scurtă; Zeppelin (Polirom, 2017), roman, premiat de USR sub titulatura ”Scriitorul lunii septembrie” și nominalizat la ”Scriitorul anului 2017”, Apocalipsis, roman (Polirom, 2019), Efectul îndelungat al pasiunilor de tinerețe (Junimea, Iași, 2020).

A fost contributor cu câte un text în antologiile Cartea copilăriilor (Polirom, 2016), Scriitori la poliție (Polirom, 2016) și Cum citesc bărbații cărțile femeilor (Polirom, 2017).

Deține rubrici permanente de cronică literară în „România literară” și ”Convorbiri literare”, postează curent texte pe revista on line ”Lapunkt” și este redactor la trimestrialul cultural „Conta”, editat la Piatra-Neamț.

A publicat, de-a lungul anilor, cronici și eseuri în ”Idei în dialog”, ”Viața românească,” ”Hyperion”, ”Bucureștiul cultural”, ”Luceafărul de dimineață”, ”Cuvântul”, ”Verso”, ”Familia”, ”Dilema veche”, www.literaturadeazi.ro.