îşi schimbă profilul faţa

de la o gardă la alta de la privire

cu tusea cu febra cu timpul

de mătase în ea

să coasă o haină cu trup cu tot

dar îi trebuie aţă cât voinţa lui

cât mâinile doctorului trase în tuburi

prin care un clovn bate ritmul

inima bate singură lângă

trupul înfăşurat în cearşaf şi mortar să respire

de parcă atârnă pe o funie

funia îi taie gâtul şi atunci

caută împrejur

frica e acolo gâlgâie cu putere

aşază masca şi o coase la loc pe

gândurile de seară de dimineaţă

o piele croită şi ea ca o aţă de care

tragi să încapă şi cumpăna

pe seceta asta umbra ei stă în aer

ca o adiere

poate respiraţia îşi caută capul

în golul fântânii

sau ce este aşa de adânc şi nu vede

---

VIORICA RĂDUȚĂ debuteaza cu volumul de versuri Patimi dupa mine in 1998. Urmează: Lipsa la psalmi (2000), Al 13-lea Iov (2003), Cind amintirile, corpuri subtile (2007), Viața de apa de uscat (2008), Cam toti murim (2010), Mama întreabă daca stau pînă seara (2013). Publica romanele: Înainte de exod (1998), Irozi (2001), Hidrapulper (2007), In exod (Cartea Românească, 2008), Mamamea moarte (2008), In doua lumi (Cartea Românească, 2013); , Orașul închis (Polirom, 2017),volumele de eseuri: Graalul fara Graal (2002), Interpolari și interpolari (2007). Colaborări cu poezie, proza, cronici la revistele Acolada, Ateneu, Argeș, Familia, Luceafărul, Prosaeculum, Spatii Culturale, Viața Românească etc. Membra a USR, filiala București.