Lanugo

unu

tot ce s-a mai putut așeza lângă corp au fost amintirile, tot ce s-a mai lipit de pielea lui au fost cuvintele care au făcut față căderii

toate sunt acum acele fragmente în care se poate citi povestea ce i-au indus aceste alegeri ale deformării și ale dezmembrării, fiecare dintre etapele care au așezat în ele pașii acestor notabile zdruncinări ale inimii care îl locuiau

tot ce a mai putut fi descifrat a fost spus în cuvinte care au încercat să-i descrie fragilitățile, nesiguranțele, moliciunea împreună cu stările lor copleșitoare, dureroase dar dispuse să ajute, să sprijine acel mers reticent mai departe, mai adânc în fibrele cărnii și în toate simțurile ei care dacă sunt atinse, dacă sunt înțepate deja fac auzit acel tăiș trecând prin fiecare strat care mai este viu al ei

cât de dor să încapă

într-o fire

în stările ei așteptate

de corp

mai departe toate nuanțele își vor arăta reflexiile în fiecare învolburare pe care tăcerea o va așeza în (ne)liniștile hrănite de bulversările ei

doi

lumea nu s-a stins

dar și-a prins

în așezările ghemului nostru

alba ei față

dedesubt, de sub ațele moi,

ne mai lasă întrezăriri

printre calmele,

albe și ele de acum

perdele de ceață

trei

un tremur al firii

aduce

firescul și

visul în trupul tăcut

dintr-un limb nenumit și puțin

cunoscut

din aceste cuvinte

corpul lui acum a crescut

iar toată desfășurarea cuprinsă

aici

n-a țipat, n-a strigat,

n-a durut

patru

mărunțișuri vor fi mângâierile și fiecare sfâșiere caldă a pielii, a pielii acestui corp ce se mișcă prin toate cotloanele minții și ale stărilor

din care ieși, din care intri, în care nu stai

dinspre care tot vii

într-un neîntâlnit, într-un nechemat vis se vor așeza amintirile

orelor de noi consumate

iar în discretele umbre protejate de lună și de lumina ei răsfirată printre norii din noapte vor sta

fără să obosească

cuvintele toate

---

Gabriel Enache – n. 1971, Târgoviște

studii: Facultatea de Litere și Comunicare, Jurnalism, Universitatea București

colaborări și activitate: radio, edituri, publicații

editor: Logos, Indagatoris

nu știu dacă sunt mai bun publicist decât scriitor, sau mai bun scriitor, decât publicist. sunt așa cum trebuie și cum se cade: nici așa, nici altminteri(I.L. Caragiale).

sunt, în continuare și mai departe: cititor, căutător, explorator (indagatoris, lat.), cam așa.

despre toate acestea și despre tot ce se întâmplă atunci când încerc să le lămuresc, scriu și povestesc în continuare. cu cuvintele mele.