Editura Polirom vă oferă un fragment din romanul Îţi voi da toate acestea de Dolores Redondo, apărut de curînd în colecția „Biblioteca Polirom”, traducere din limba spaniolă şi note de Marin Mălaicu-Hondrari. Romanul s-a vîndut în peste 1.500.000 de exemplare în Spania și a cîștigat Premiul Planeta. Volumul va fi disponibil și în ediție digitală.

O moarte neaşteptată • Un secret de familie întunecat • Căutarea adevărului în inima unui ţinut legendar • „O lectură antrenantă, cu multe răsturnări de situaţie.” (The Guardian)

„În natura ce respiră puritate, Redondo descoperă metafore şi simboluri sugestive pentru povestea ei. Autoarea dă dovadă de o forţă de pătrundere fără egal în nuanţarea luptei personajelor sale unele cu altele şi cu propriii demoni, surprinzînd cele mai mici schimbări în perspectiva lor asupra lumii.” (Frankfurter Allgemeine Zeitung)

„Dolores Redondo îşi deapănă saga de mare întindere într-un ritm egal, cu o bogăţie de detalii. Cititorul răbdător va fi răsplătit cu revelaţii deopotrivă dramatice şi răscolitoare.” (The Wall Street Journal)

Fragment

„Bătăile în ușă au fost autoritare. Opt lovituri hotărâte, rapide, ale cuiva care așteaptă să i se deschidă imediat. O chemare care nu poate fi confundată niciodată cu cea a unui invitat, a unui instalator sau a unui curier. Mai târziu avea să‑și spună că până la urmă exact așa te aștepți să‑ți bată poliția la ușă.

Timp de câteva secunde a privit gânditor cursorul care pâlpâia la capătul ultimei fraze. Era o dimineață propice, mai bună decât cele din ultimele trei săptămâni, pentru că, deși nu‑i plăcea să recunoască, scria mai cu plăcere când era singur acasă, când lucra fără vreun orar, scăpat de întreruperile de rutină pentru a lua prânzul sau cina, când pur și simplu se lăsa dus de scris. Ajunsese la acea etapă a scrisului în care lucrurile mergeau de la sine, Sol de Tebas avea să fie gata în câteva săptămâni, poate chiar mai repede, dacă totul avea să meargă bine. Dar până atunci, romanul acela va fi viața lui, va fi obsesia lui, îi va acapara zilele și nopțile, va fi singurul lucru la care se va gândi. Experimentase asta la fiecare roman scris, o senzație vitală și devastatoare în același timp, un fel de sacrificiu care‑i făcea plăcere, dar de care se și temea în egală măsură. Un act intim despre care știa din experiență că avea să‑l transforme în zilele următoare într‑un partener nu tocmai agreabil. A ridicat privirea și s‑a uitat scurt spre holul care despărțea salonul unde scria de ușa de la intrare, pe urmă a întors din nou ochii la cursorul care părea să pâlpâie, încărcat de cuvintele ce trebuiau scrise. În cameră s‑a lăsat o liniște înșelătoare, dând pentru o clipă speranța falsă că intempestivul vizitator renunțase.

Dar n-o făcuse, îi simțea prezența imperativă și tăcută de partea cealaltă a ușii. S‑a uitat din nou la cursor și și‑a apropiat degetele de tastatură, hotărât să ducă fraza până la capăt. În următoarele secunde, chiar s‑a gândit că ar putea să nu țină cont de bătăile în ușă care acum răsunau din nou, cu insistență, în holul îngust.

Iritat, nu atât de întrerupere, cât de modul barbar de a bate la ușă, s‑a dus la intrare, a apăsat furios clanța și a deschis ușa, înjurându‑l printre dinți pe portarul clădirii, căruia îi spusese de mai multe ori că nu‑i place să fie întrerupt atunci când lucrează. Doi poliţişti din Guardia Civil, un bărbat și o femeie, ambii în uniformă, au făcut un pas în spate când el a deschis ușa.

Bună dimineața, aici locuiește Álvaro Muñiz de Dávila? a întrebat bărbatul, aruncând o privire scurtă pe un cartonaș care apoi i‑a dispărut în pumn.

— Da, a răspuns Manuel, uitând pe loc de supărarea lui.

— Sunteți rudă cu el?

— Sunt soțul lui. Poliţistul a aruncat o privire spre colega lui, gest care nu i‑a scăpat lui Manuel, dar în acele momente paranoia lui naturală atinsese o culme destul de înaltă încât să nu‑i mai pese.

— A pățit ceva?

— Sunt sublocotenentul Castro și ea este colega mea, sergentul Acosta. Ne dați voie să intrăm? Ar fi mai bine să discutăm înăuntru. Era scriitor, putea interpreta cu ușurință întreaga scenă: doi poliţişti care‑i cereau voie să intre în casa lui pentru a sta de vorbă nu puteau fi mesagerii unor vești bune.”

Dolores Redondo (1969, San Sebastián, Spania) este celebră pentru romanele sale noir, precum cele din Trilogia Baztán. Din 2016, cînd a apărut Îţi voi da toate acestea, romanul s-a vîndut în peste 1.500.000 de exemplare, a fost tradus în 22 de limbi şi a cîştigat mai multe premii, printre care Premiul Planeta (Spania) şi Premiul Bancarella (Italia).