După o lună hotelul era aproape plin. Dirijabila purta un costum alb cu un scorpion brodat pe spate și însoțea turiștii spre camerele cu denumiri speciale.

Ghilotina

Reconstituire aproape fidelă a palatului Versailles cu o anexă copiată după celula de la La Conciergerie. “Pardonnez-moi, monsieur. Je ne l’ai pas fait exprès.” [1] Stătea scris desupra patului pe o placă de lemn.

Hotel Beaujour

Pereți gri, gri-ploaie, gri-înainte de furtună. Un pat confortabil, o umbrelă imensă, neagră, așteaptă cuminte într-un vas din metal. Ceva e mereu la dispoziție, fără să fie clar ce. Patul e piesa centrală, când vremea e ploioasă activitățile patului sunt intense, fie că e vorba despre somn, citit, sex, singurătate sau joc de cărți.

Dracula

O cameră clișeu. Pentru cei care nu vor să fie surprinși. Dracula e un conte dintr-o Transilvanie fictivă, contele are canini lungi și ascuțiți și mușcă până la sânge gâturile fetelor tinere – de preferință – apoi doarme într-un sicriu. Camera conține chestii inspirate din filmele cu Dracula, mai alese cele bazate pe cartea lui Bram Stoker.

Virus

O cameră high-tech. Singura de altfel cu design ultramodern. La intrare există o carte de oaspeți, electronică. Mesajul de introducere sună așa: sclavie, ciumă, războaie, virus. Fiecare înțelege ce poate. Pereții sunt îmbrăcați în panouri de plasmă pe care sunt transmise imagini cu fractali. Culoarea aerului e mov-purpură. Patul e o placă de mari dimensiuni acoperită cu aștenuturi din satin.        

Noaptea roșie 

Pereții negri, patul cu baldachin cu draperii roșii. Un tablou agățat deasupra patului reprezentând pe Eros de vorbă cu Thanatos, anonim sec XVII, scoală franceză. Un dulap de epocă cu multe sertare adăpostește unelte ale supliciului și deliciului. O masă-oglindă. Erotismul domnește în fiecare ungher. Mildred a aranjat camera cu ajutorul dirijabilei, nu le-a scăpat niciun detaliu, trebuia să satisfacă gusturile celui mai pretențios client.

Camera neagră

Dictaturile secolului XX. Intrarea e blocată de o draperie neagră după care vine un culoar îngust negru. Încăperea e veșnic cufundată în beznă. Se mai numește și Camera 44. Acolo l-au cazat pe domnul Wild.

Herz era mulțumit de mersul afacerii și se gândea la plajele din Caraibe pe care o să se plimbe cu iubitul lui. Când se gândea la Santiago îl strângea inima, presimțea ceva, argentinianul făcea pe nemulțumitul de câteva zile, îl evita. Ce-i drep, Herz pusese presiune pe angajații hotelului, era foarte mult de muncă și mai ales mult de strâns și curățat după „evenimentele” prin care treceau turiștii.

Domnul Wild după prima noapte petrecută în Camera neagră a cerut să-și prelungească sejurul și a cumpărat pachetul Black room deluxe all inclusive 14 days. Mildred a strâmbat un pic din nas la început, Emilia a dat din umeri, până la urmă era doar un client.

Wild nu mai ieșise din cameră de vreo patru zile, nu ceruse nici masa în cameră, Herz era un pic îngrijorat, dar poate că era ceva normal pentru un tip ca Wild. Rafael i-a sugerat să aibă răbdare.

Rafael le spunea turiștilor povești de groază la cină, povești cu monștri din toate epocile. Puștiul Smith era cel mai greu de impresionat, pentru el niciun breaking news nu era prea…breaking. Doamna Smith era pasionată de povestea decapitărilor din vremea Revoluției Franceze. Avea impresia că înțelege mai multe despre istoria Europei.

Micul dejun îi era rezervat lui Iosif și dirijabilei. Ea încurca  conversațiile turiștilor făcând voci să apară de te miri unde, pe unii îi distra. Ce se petrecea în camere era trecut sub tăcere, Mildred avea grijă ca angajații care se ocupau de „evenimentele” din camere sau apartamente să fie de o discreție absolută. Se zvonea că primesc un bonus special la terminarea proiectului. Hotelul urma să funcționeze cinci ani.

Santiago era supărat că nu mai avea voie să-și folosească aspiratorul după ora cinci după amiaza, primise reclamații la recepție, Emilia și le notase cu creionul de o hârtie pe care i-o dăduse. Santiago recitea și se enerva. A încercat Herz să-i explice că sunt nevoiți o vreme să renunțe la plăcerile lor, Rafael i-a arătat și porunca cu nr. 4 lăsată de bărbatul în negru.

– Chiar așa, a zis Santiago, unde e tipul ăsta? Eu nu l-am văzut. Sigur e o născocire de-a voastră.

– Dragul meu, a schimbat Herz vocea cu una moale, pisicoasă, nu-i nicio născocire, primul l-a văzut Iosif, i-a apărut în duș.

– Nu sunteți sănătoși! s-a strâmbat Santiago. Și mai ziceți de sudamericani că sunt posedați…

– Eu m-aș gândi la plajele alea albe pe care o să ne plimbăm, Santiago, cu caftanele fâlfâind în briza serii și la…

Era 16:50

Santiago a pornit aspiratorul și le-a acoperit vocile.

Iosif stătea în camera lui intins în patul cu baldachin încercând să-și facă o strategie de cucerire a dirjabilei. Poate că era ultima lui șansă, pe Julieta și pe Sonia le ratase, vioara o refuzase, nu se alesese nimic de el. Ambițiile celorlalți, puah! Rafael cu Pithia lui era fericit. Mai bine se apucă de vioară dar acum cu noul job nu are timp. O să aibă când se termină cei cinci ani.

Se auzeau voci și agitație pe holuri. Iosif a ieșit din cameră și a urcat la etajul patru. Angajați ai hotelului ieșeau din lift cu bagaje voluminoase și erau veseli, se tachinau. Alții veneau pe scări încărcați cu genți de voiaj. Bagajele nu conteneau să sosească și toate mergeau la camera Noaptea Roșie.

La recepție Emilia primea cu șampanie extravagantul cuplu care abia sosise. Ea parcă tocmai coborâse dintr-un car alegoric al Carnavalului din Brazilia iar el era un bătrân, un tip în etate, un antic, un vârstnic cum se prezentase singur și nu putea fi acuzat de ofensă sau de lipsă de corectitudine politică pentru că se auto-descrisese și nici măcar nu era un adevăr pentru că tipul nu avea mai mult de patruzeci de ani.

Iosif coborâse și se pitise după un stâlp.

Se holba la Sonia și la chilianul ei bogat care se vor caza la Noaptea Roșie.

---

[1] Iertați-mă, domnule. Nu am făcut-o intenționat. (din fr.) Ultimele vorbe ale lui Marie Antoinette înainte de execuție, se spune.

(Fragment dintr-un roman în lucru)

---

ALINA GHERASIM – n. 1973, București, Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din Romania secția Pictură; 1992–1998 Universitatea Naționala de Arte București Clasa profesor pictor Henry Mavrodin.

Activitate ca scriitoare – Cărți publicate:

2016 – Cartea de proză scurtă “Femeia – valiză”, editura Oscar Print, 2016. Lansată la târgul internațional de carte Gaudeamus 2016.

2017 – Cartea de proză scurtă „Colonia de cormorani”, editura Oscar Print, 2017.

2017 – Romanul pentru copii „Noemi știe ea de ce”, editura Oscar Print, 2017

2018 – Romanul pentru copii „Noemi știe ea de ce e la Paris”, editura Oscar Print, 2018  Prezentare autor la librăria “La doua bufnite”, Timișoara.

2018 – Târgul Internațional de carte Gaudeamus – Lansare „ARMOR”, proză scurtă.

2019 – Heidelberg – Lectură publică. Roman și proză scurtă. Asociația A. I Cuza din Heidelberg

2019 – Târgul Internațional de carte Gaudeamus – Lansare roman „Liniște, începe apusul!”, editura Oscar Print