O carte cu totul aparte, Malvinița împletește o poveste de epocă despre iubire cu reacțiile și experiențele studenților din vremea noastră. Din scrisori, bilețele și tot felul de însemnări, se conturează povestea Malvinei Engler, o evreică născută la Cernăuți și absolventă de Litere, ajunsă la București în anii 1930. Așezate în ordine cronologică, scrisorile ei și mai ales cele primite de la nenumărații amanți – uneori romanțioase și naive, alteori prozaice și interesate, dar mereu pitorești – îi reconstituie viața amoroasă de-a lungul cîtorva decenii, pînă în anii 1960. În contrapondere, în prezent, la cursul de scriere/comunicare creativă al lui Eugen Istodor de la Facultatea de Litere din București, studenții și profesorul discută cu și despre Malvinița și îi scriu scrisori, alcătuind împreună o poveste în poveste.

Fragment

Tg. Jiu, 12 Noiemb. 1940

Draga Mea,

A trecut o săptămână de când eu ți‑am scris, însă fără să primesc nici un rând dela tine. Am primit banii pe care mi i‑ai trimis, am plătit chiria, am dat pantofii la pengelit, am mai achitat din micile datorii și mai mi‑a rămas și mie ceva de țigări și cheltuială. Eu am sosit aici Miercuri noaptea, le‑a părut destul de bine la cei de acasă că m‑au văzut. Cu toții sunt sănătoși, cam supărați cu treburile zilnice. Mămica ți‑a transmis multe complimente, m‑a rugat să‑i arăt fotografia ta, mi‑a oprit două din acelea unde suntem fotografiați pe stradă, ce să‑ți mai spun, i‑ai plăcut și în fotografie probabil că Valentin făcuse reclama respectivă după ce venise prima dată la București. Eu sunt îngrijorat, ce‑i cu tine de nu răspunzi? Ţi s‑a întâmplat ceva? Ai avut ceva lucruri neplăcute, ești bolnavă, te rog, scrie‑mi cât mai repede. Deabia am să primesc ceva dela tine. Pe cine crezi că am întâlnit aici, la Tg. Jiu, nici nu‑ți trece prin cap. Sandu din ceata lui Mitică erea aici, a venit pentru a‑și ridica niște marfă. Am fost în fiecare seară împreună. Am tras și o beție mică. Duminică seara am mers iarăși împreună la restaurant, însă eu am fost foarte indispus, nu știu ce am avut, nu am putut nici mânca și nici bea, așa că am plecat cu Radu acasă, iar pe Sandu l‑am lăsat la restaurant cu niște cunoscuți de‑ai lui. Azi de dimineață am auzit dela niște camarazi că Sandu se făcuse praf de tot. Te rog să‑mi spui dacă ți s‑a întâmplat ceva Duminică sau cum ai fost pentru că eu nu‑mi mai știam unde îmi este capul din cauza indispoziției. Dragă Malvina, îmi este urât singur, nu pot trăi fără tine, te rog, fă tot posibilul și fă‑mă să te pot vedea cel puțin o dată pe săptămână dacă în fiecare seară nu pot. Cu toate că stau cu Radu în cameră, însă mă simt străin, nu știu ce să mai fac, în fiecare moment mi‑aduc aminte de tine, fiecare mișcare îmi aduce aminte de ceva. Noi încă stăm aici pe picior de ducă, nu este nici albă, nici neagră, cel puțin să știm ce să facem. Tu ce ai făcut cu mutarea mea, s‑a aranjat ceva s‑au nu? Ai fost la Dl acela cu cartea de vizită dela Pierre? Dl Stănculescu ce ți‑a mai spus, a aranjat ceva cu Scarlat Rădulescu sau numai a promis așa, ca să nu zică că tace? Draga mea, mi‑a ghicit cineva în cafea că am să primesc o veste bună cu avansarea mea sau în legătură cu asta. Eu imediat mi‑am închipuit că s‑a aranjat chestia. Dar, neprimind nici un răspuns, am început să fiu îngrijorat. Te rog din suflet, răspunde‑mi, nu mă lăsa să sufăr, sunt destul de amărât că nu te am lângă mine și cred că îmi ajunge asta. […]

Te mai întreb încă ceva? Cum ai simțit cutremurul și ce s‑a întâmplat la voi în casă? Mi s‑a spus că aci, la București, a fost formidabil. Valentin a mai venit pe la tine sau nu? Când vine, spune‑i să se ducă la Eugenia sau la Mihăilescu dacă nu poți aranja nimic tu. Acum închei prin a te ruga să îmi răspunzi. Acel ce te iubește în veci. […]

Te pupă mult și dulce

Jean

Eugen Istodor este jurnalist, absolvent al Facultății de Litere, Universitatea din București. Doctor în sociologie, cu o cercetare despre umor coordonată de profesorul Vintilă Mihăilescu. Între 1990 și 2011 a fost senior editor al publicației Cațavencu, săptămînal incomod, devenită din 1992 Academia Cațavencu, și semnatar al rubricilor de interviu și reportaj. Între 2011 și 2014 a fost reporter la săptămînalul Cațavencii. A colaborat cu Cotidianul și cu Dilema veche și este fondatorul secțiunii Perspektiva de pe HotNews.ro. Este cadru didactic la Departamentul de Științe ale Comunicării din cadrul Facultății de Litere. De același autor la Editura Polirom: Viețașii de pe Rahova (2005, 2008), Cartea vieții mele (2007), Dicționarul ideilor fixe. După 20 de ani (2009), 101 cărți românești de citit într-o viață (2012) și Cațavencii și tribul lor (2018).