Cosmin Perța – „Arșița” (fragment)
„Oamenii disperați fac eforturi disperate să pară indiferenți, dar odată cu fiecare dimineață, grimasa reapare pe fața lor în oglindă. O monstruozitate pe care mulți o numesc profesionalism. Profesionalismul reapăruse pe fața schingiuită de ură și de absența de bărbăție a colonelului. Da, lumea era cucerită și războiul se putea termina mai repede cu puțin ajutor, dar aici era o răfuială personală cu toți nemernicii ăștia. Și era dispus să treacă prin valea disperării doar pentru a ucide cu mâna lui ultimele rămășițe ale acestei populații care i-a furat dreptul la bucurie pentru tot restul vieții.
Când avea 7-8 ani, a participat cu bunicul lui la o recoltă de grâu. Pe atunci credea că tot ce trăiește are suflet și a suportat cu greu vederea milioanelor de spice de grâu trecute prin lama combinei. Bunicul lui i-a explicat că, și de aveau suflet, spicele acelea erau coapte și altfel ar fi murit oricum, așa ele ajutau alte câteva milioane de oameni să trăiască în continuare. Atunci a înțeles tot ce îi trebuia pentru a fi militar.
Noaptea, doar noaptea, lumea era minunată, auzea șipotul râului, vedea profilurile întunecate ale munților și își amintea unde merge și ce are de făcut. Noaptea, doar noaptea, trăia cu adevărat și știa că existența nu e ceva din care poți scăpa cu adevărat, o simțea în sângele lui, o curgere inexplicabilă, și da, în spațiul acela își amintea că lucrurile au suflet și că de ce le e scris nu por scăpa nici chiar așa, și el e doar o unealtă, o combină a bunului Dumnezeu, care taie toate spicele deja coapte, și inutile pentru viață în sine, doar pentru a hrăni milioane și milioane de oameni asemenea lui, Omeni vii, oameni pe care viața încă nu și-a pus gheara rece a irevocabilului. Ceva îi era promis, știa asta, ceva ce va fi mereu liber, ce nu putea fi spus niciodată. Și asta era greu și el trebuia să fie un ucigaș pentru viață. El trebuia să treacă peste ceea ce orice om și-ar dori pentru a face ceea ce trebuie, totul curge mereu înainte, e un flux pe care nu-l puți opri, e ceva ce i s-a promis, ceva ce nu poate fi explicat și numit, el era coasa motorizată și proiectilele incendiare ale Domnului. Și Domnul l-a înșelat. El acum nu mai avea sex.”