Pe ușa sălii de jocuri acum scria DESCHIS. Ușa rămăsese ferecată, apăruse și un afiș al unui spectacol de cabaret „Viola dansează la bară”, poza arăta o femeie din spate, cu un picior ca un cârlig pe o bară nichelată. Femeia avea spinarea lată și
”Picuri de ploaie grei ca puii de broaște țestoase se prăvăleau fără încetare peste cei patru supraviețuitori. Bărbatului îi convenea poziția cu capul înfipt în noroiul cleios, cu inima la cer, un alt fel de Golem, o ființă părăsită, neîntrebată, ocolită de noroc și totuși
Magazinul cu de toate din colțul „parizian” al străzii mele a adus de curând o marfă nouă, niște cutii cu smochine uscate. În încăperea îngustă a prăvăliei adastă un miros subtil de pulberi aduse dinspre mare, orașul meu adoptiv se află lângă o pânză albastră