murmure sunt

cu oasele rămase în frig

fără trup

doar haina îmbracă singură moartea

când nici moartea nu vrea să fie înăuntru

moartea e și ea om

un sac care ține în el microfonul

îndoind fața solistului înăuntru

în trup

apoi cuvintele rămase în metalul topit

se scurg ca și carnea unele în altele

lent

mai lent cu cât se îngroașă lumea

spre singura ieșire

un stat de om peste alt stat de om peste altul

când o gură albastră de aer vine pe gang

dar e șarpe încins

își scoate pielea o aruncă pe ei

îi mai îmbracă o dată cu frigul

de aceea sunt două morți cât două priviri într-un om

iar gura mușcă din carne şi merge aşa înăuntru

carnea e bluza cămașa sau gândul subțire

piele nu e

cum se dezbracă bucată cu bucată

și nu se potrivește pe mâini

doar mirosul stă în ea atârnat

doar mirosul mai merge în trupul fierbând

cu lumânarea aprinsă între cârpe de carne

şi gândul e fum

gândul nu mai ştii al cui este

stă în saci cu arsura mergând

(Viorica Răduță, din volumul Arsura umblă după trup, Editura Next Page, 2018)

---

VIORICA RĂDUȚĂ debuteaza cu volumul de versuri Patimi dupa mine in 1998. Urmează: Lipsa la psalmi (2000), Al 13-lea Iov (2003), Cind amintirile, corpuri subtile (2007), Viața de apa de uscat (2008), Cam toti murim (2010), Mama întreabă daca stau pînă seara (2013). Publica romanele: Înainte de exod (1998), Irozi (2001), Hidrapulper (2007), In exod (Cartea Românească, 2008), Mamamea moarte (2008), In doua lumi (Cartea Românească, 2013); , Orașul închis (Polirom, 2017),volumele de eseuri: Graalul fara Graal (2002), Interpolari și interpolari (2007). Colaborări cu poezie, proza, cronici la Revistele Acolada, Ateneu, Argeș, Familia, Luceafărul, Prosaeculum, Spatii Culturale, Viața Românească etc. Membra a USR, filiala București.