Grija și îngrijirea împreună cu tot ce le însoțește presupun și propun o împrejmuire anume, un buchet de stări care, la rândul lor impun protecție, dar și curajul de a păstra fiecare dintre toate acestea în locul găsit pentru a le putea păstra formele și așezarea, pentru a le ține bine în acest cerc desenat cu arcele bucuriei, cu dăruire, cu ambiție și cu migală pentru a-l putea acoperi mai departe cu vălul ce urmează să fie așezat peste el și astfel să rămână și să se păstreze tot ceea ce trebuie să fie păstrat, și tot ceea ce trebuie ținut în fiecare dintre aceste forme care îi asigură și îi susțin perenitatea, și fiecare pas pe care cuvintele limbii vorbite le pot face mai departe în aceste teritorii protejate și conservate pentru a le expune, pentru a le așeza în fiecare dintre amplificările ulterioare necesare.

   Ohara Donovetsky reușește să facă toți acești pași ai desăvârșirii, ai constituirii acestei împrejmuiri, toți acești pași care pot ține în desenul urmelor lor aceste aspecte vii ale limbii și ale limbajului, fiecare dintre cuvintele, fiecare dintre vorbele și expresiile care mențin și arată continuu frumusețea și bogăția conținute, la un loc cu toate culorile disponibile ale lor ce încap în fiecare dintre structurile magice ale unei limbi știute, cunoscute, trăite, ale aceleia care prin puternica și neobosite ei oralitate care este permanent, continuu amplificată și însuflețită își poate impune sau crește anumite și numite sensuri și înțelesuri care ușor, ușor se pot muta în stări ale poveștii ce urmează a fi depănată și astfel transmisă și făcută cunoscută.

A da cuiva răgaz pare raiul pe pământ, dacă scopul e întru odihnă, , iar dacă răgazul îi e acordat omului ca să facă ceva, ei, până atunci și asta e bine, măcar pricepe că i se acordă liniștea și timpul necesare pentru a-și duce treaba la împlinire…

   Ne așezăm și ascultăm curgerea limbii și a cuvintelor ei prin paginile acestei cărți, ne oprim din orice fel de activitate și privim toate aceste amestecuri de forme de spunere care (se) fac împreună hrană magică, aceea a înțelegerii lumii și a tot ce o compune odată ce cuvântul, care de la început a fost, și tot de la început poate și se pricepe să numească, iar mai departe să spună și să crească povești despre toate acestea. Cuvintele și fiecare așezare a lor în poveștile ce se construiesc și se desăvârșesc împrejurul lor sunt intuite, (pre)simțite de Ohara Donovetsky și aduse astfel în acest ocol construit special pentru a le ține, pentru a le păstra și a le obișnui cu această îmblânzire care începe să aibă loc, îmblânzire al cărei farmec suntem îndemnați să îl identificăm, să ni-l atașăm firesc și să ne bucurăm împreună de aceste stări și trăiri devenite firești noi cuprinderi și înțelesuri.

A freca menta este una dintre locuțiunile frecvente în limba vorbită de azi, se folosește în situațiile în care vorbitorul sau cel observat lenevește, nu face nimic sau, în orice caz, nimic important(pentru că totuși ceva tot face, freacă menta dară)…

   Vorbe la purtător în izmene pe călător nu este doar o carte, este un corp viu al limbii, al vorbirii, al oralității care se construiește tot timpul ca o poveste din ce în ce mai viguroasă, iar odată adunate cuvintele de acest corp cloșcă, odată aduse în această împrejmuire sigură lasă mai departe să se vadă fiecare urmă veche a lor cum se așază peste cea nouă descătușată, iar tot acest proces se desfășoară și se oferă vederii exact cum într-un palimpsest se pot impune și așeza împreună vechiul și noul unei limbi care poate și care reușește să rămână vie și disponibilă să își arate și să își multiplice înțelesurile, viețile și rosturile.

Nu e bine nici să întorci în gură vorbele cuiva, asta înseamnă că l-ai contrazis sau că mai degrabă ai repetat niște cuvinte pe care le-a zis, dar ai făcut-o tendențios și fără bună-credință…

   Ohara Donovetsky permanentizează  toate aceste alăturări ale corpului de limba lui și ne face să observăm fiecare gest pe care îl transformă în mișcări și mai departe în limbaj, într-unul care își face astfel vizibile schimbările, adăugările și aspectele lor care încet, încet se impun și fac vizibile vorbele și corpul, corpul fiind purtătorul lor dintr-o limbă, corp pe care îl mută mai apoi în starea magică de vorbitor și de a putea să cunoască și să își apropie cu adevărat toate înțelesurile disponibile ale rostirii și ale fiecărei călătorii impuse de stările ei.

De câte ori mă uit la publicitate mă uimește cum bogata limbă română a ajuns, săraca, atât de precară…

   Împrejmuirea nu este desăvârșită, fiindcă mici și cochete fisuri lasă să se permanentizeze acele stări încurajatoare ale evadării posibile, ale reușitei ieșirii din acest presupus tipar, și de aici mai departe luminoasa, calda stare de libertate și de recunoaștere ale acestor excitații, ale acestor inervări și vertijuri pe care ni le dau lectura și apropierea poveștii și ale mesajelor despre stările cuvintelor, despre așezările lor definitive sau nu într-o limbă, în firile, în gândurile, în privirile și în corpurile celor care încearcă și acceptă aceste înțelegeri, ale celor care cunosc și recunosc tot acest edificiu fermecător ce nu se mulțumește să rămână discret, care face tot ce se poate pentru a-i fi văzute și asumate izbucnirile, erupțiile, zgomotele și cutremurele toate.

Celor cu drag de cuvânt,

de cel care stă pe limbă sau de cel uitat sau rătăcit, de cel cu poveste

sau legendă în cârcă, de cel prins în proverb sau expresii…

   Ohara Donovetsky a conceput și a împlinit această împrejmuire în care a adunat toate aceste gânduri spuse cu voce tare, toate aceste declarații de amor așezate în explicații calde despre mișcările pe care le pot face vorbele limbii înțelese și identificate, și pașii pe care i-a făcut pentru a-și (re)cunoaște călătorul, purtătorul și multiplicatorul poveștii putând așa să meargă cât mai departe împreună în această călătorie făcând în așa fel să ne fie dezvăluite, apropiate și cunoscute magia, magia vorbirii împreună cu stările ei și bucuriile care o pot însoți și mai departe împărtăși.

---

Gabriel Enache – n. 1971, Târgoviște

studii: Facultatea de Litere și Comunicare, Jurnalism, Universitatea București

colaborări și activitate: radio, edituri, publicații

editor: Logos, Indagatoris

nu știu dacă sunt mai bun publicist decât scriitor, sau mai bun scriitor, decât publicist. sunt așa cum trebuie și cum se cade: nici așa, nici altminteri(I.L. Caragiale).

sunt, în continuare și mai departe: cititor, căutător, explorator (indagatoris, lat.), cam așa.

despre toate acestea și despre tot ce se întâmplă atunci când încerc să le lămuresc, scriu și povestesc în continuare. cu cuvintele mele.