La Editura Seneca, în colecția „Noi” (dedicată mediului și ecologiei), apare, zilele acestea, volumul Omenirea în pericol. Reconfigurare de traseu! de Fred Vargas (traducere din limba franceză de Alina Marc-Ciulacu; ilustrația de copertă este semnată de Dan Perjovschi: You are here, 2017).

Cunoscută pentru romanele sale polițiste de mare succes, scriitoarea franceză Fred Vargas (pseudonimul lui Frédérique Audoin-Rouzeau) explorează, în cea mai recentă carte a sa, Omenirea în pericol (Flammarion, 2019, 2020; Editura Seneca, 2021) viitorul planetei și al lumii vii, propunându-și să pună capăt „dezinformărilor cărora le cădem victimă” și să frâneze procesul industrial actual.

Omenirea în pericol e o carte ce se adresează publicului larg, îndemnându-l să se informeze cu privire la schimbările climatice și la epuizarea iminentă a resurselor naturale, și să acționeze responsabil – chiar înaintea politicienilor – pentru viitorul umanității.

Fragment

Nu intenționez, separându-i pe „Ei” de „Noi”, să cad în capcana clasică a omului care, în situația unei tragedii, aruncă responsabilitatea asupra altuia. Am fi putut – și ar fi trebuit – să fim mult mai vigilenți, iar noi am dat dovadă de o lipsă de discernământ și de o credulitate excesive, dar și – și una o explică pe cealaltă – de o tendință netă înspre evitare, înspre dorința confuză de a nu ști prea multe, protejându-ne în acest fel, din instinct, psihicul de o angoasă destabilizatoare. Protecție care ne permite să continuăm să muncim, să ne creștem copiii, într-un cuvânt, să trăim. Și am preferat să ne bazăm pe speranța furnizată de această succesiune de COP și de summituri, speranță care, știm azi, era vană.

Fapt e că „Ei”, informați, dar suspendați într-un model de societate productivistă de care nu vor – sau nu pot – să se atingă, antrenați ei înșiși într-o formă de negare, sunt în toate aceste decenii responsabilii principali pentru situația în care am ajuns. Responsabili întrucât erau – și sunt – aleșii noștri, iar responsabilitatea este însăși baza datoriei lor. Așadar, Ei ar fi trebuit să înceapă să pună în aplicare, acum multă vreme, modificarea modelelor de producție și de consum, cu riscul de a provoca furia lobby-urilor care ne țin cu mâinile legate.

Excluzând nu Oamenii, ci oamenii încrezători care eram, cercetătorii, care trudesc fără oprire. Cantitatea de inovații apărută în acești ani din urmă este impresionantă, fie că aceste inovații sunt sau nu viabile. Bineînțeles, cele mai multe dintre aceste cercetări sunt motivate de bani, nu pentru cercetători, ci pentru industriile sau laboratoarele pentru care lucrează aceștia: prima firmă care va pune la punct o baterie performantă nepoluantă, un sistem de stocare a energiilor regenerabile, un senzor de CO2 eficient etc. va câștiga toate contractele din lume. Nu e puțin lucru. Dar pentru cercetători, tot respectul, avem foarte mare nevoie de ei. Există și cercetători independenți, bărbați și femei care fac, la rândul lor, invenții. Tot respectul și pentru ei.

În ciuda dezinformării masive, suntem totuși din ce în ce mai conștienți, de câțiva ani, că o amenințare teribilă se amplifică. Iar astăzi suntem și mai conștienți. Căci faimosul Secret transpare, transpiră și se scurge tot mai mult cu fiecare zi, prin intermediul tuturor formelor de media. Dar noi, deveniți la fel de maleabili precum aluatul de pâine, lăsăm încă brațele în jos, fataliști, cuprinși de un sentiment descurajant de neputință, și ne tot repetăm, învinși dinainte: „Vor găsi «Ei» ceva”.

Nu, să nu ne mai încredem în așa ceva. Iar eu vă spun: Noi, Oamenii, suntem neputincioși? Nici vorbă! Căci, mă rog, cât de mulți sunt ei pe lumea asta, guvernanții și multimiliardarii? Câteva mii? Două mii? Iar noi, Oamenii, câți suntem? Mai mult de 7 miliarde și jumătate. Nu cred că mă hazardez constatând că raportul de forțe este cât se poate de clar în favoarea noastră, așa că hai să profităm de asta, să nu pierdem ocazia. Și, întrucât Ei nu fac nimic, întrucât ultimul COP24 a eșuat și el, cum era de așteptat, nouă, Oamenilor, cu ajutorul ONG-urilor și al asociațiilor, ne revine sarcina de a lua hățurile și de a acționa înaintea lor.

Omenirea în pericol. Reconfigurare de traseu! de Fred Vargas, Editura Seneca, 2021, traducere din limba franceză de Alina Marc-Ciulacu; ilustrația de copertă este semnată de Dan Perjovschi: You are here, 2017.