Pornind de la evenimente reale din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când Marea Britanie a folosit șaisprezece mii de porumbei voiajori pentru a primi informații din Franța și Olanda ocupate de naziști, Lungul zbor spre casă îmbină elementele unui roman istoric cu delicatețea unei povești de dragoste. O carte care insuflă speranță despre suflete-pereche, curaj, spirit de sacrificiu și demnitate. Romanul s-a aflat, în 2019, pe listele de bestselleruri din Marea Britanie, SUA și Spania, iar audiobookul a primit, în noiembrie 2019, Earphone Award acordat de AudioFile Magazine.

Septembrie 1940. Noapte după noapte, bombele germane cad asupra Londrei, într-o încercare de a șterge orașul de pe fața pământului. După întreruperea cursurilor universitare, Susan Shepherd își găsește forța de a merge mai departe îngrijind porumbeii din crescătoria bunicului său. La ferma lor de la marginea pădurii Epping ajunge, printr-un ciudat joc al destinului, un tânăr american, Ollie, care vrea să se înroleze ca pilot în RAF.

Iulie 1996. Ziarele din întreaga lumea relatează o întâmplare neobișnuită: în hornul unei case vechi din Rochford au fost găsite rămășițele unui porumbel care pare să poarte un mesaj din cel de-al Doilea Război Mondial. Știrea stârnește mare emoție în Marea Britanie, iar în sufletul lui Susan  Shepherd, fost ornitolog la Universitatea din Londra, trezește amintiri de mult îngropate.

Susan nu-și mai ține minte părinții, care au murit în timpul epidemiei de gripă spaniolă. A crescut cu bunicii la o fermă de porumbei din Epping, unde a învățat să înțeleagă și să prețuiască aceste pă­sări excepționale. După izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial și-a întrerupt studiile și s-a întors acasă pentru a-l ajuta pe bunicul ei, tot mai împovărat de ani. Bombardamentele asupra Londrei fac ravagii, invazia germană pare iminentă, iar lor li se cere să contribuie la efortul de război pregătind cât mai mulți porumbei pentru o misiune secretă. Susan înțelege pe dată că Operațiunea Columba înseamnă să-și sacrifice porumbeii, dar nu ezită. De cealaltă parte a oceanului, în Maine, Ollie și-a pierdut și el familia, dar nu și speranța de a se număra printre piloții RAF, așa cum i-ar fi plăcut tatălui său. Doar că în Anglia căile către manșa unui avion se dovedesc mult mai întortocheate decât și-ar fi închipuit tânărul american. Întâlnirea cu Susan îi va oferi însă o perspectivă nebănuită asupra zborului, asupra iubirii și a lealității.

„O poveste plină de romantism și suspans, de sacrificiu răscolitor și șanse ratate. Un prim roman puternic, scris cu mână sigura și pasiune.“

Paula McLain, autoarea bestsellerului Soția din Paris

„Bazat pe povestea adevărată a Operațiunii Columba, gândită de Winston Churchill și desfășurată cu ajutorul a mii și mii de porumbei, Lungul zbor spre casă este un roman fascinant, de mare suflu epic, ce aduce un omagiu atâtor anonimi care au schimbat cursul istoriei.“ – El País

„Romanul de debut al lui Alan Hlad impune o imagine nouă a Marii Britanii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Mai mult decât o poveste de dragoste sau o poveste despre război, cartea este o meditație despre ceea ce înseamnă să-ți găsești drumul spre casă.“ – Publishers Weekly

Fragment:

EPPING, ANGLIA

Atacul asupra Londrei a început la scurt timp după lăsarea întunericului. După ce au plecat curierii, valul porumbeilor care se întorceau s-a tot subțiat până s-a oprit de tot. Cei doi soldați rămași s-au ghemuit în cort, pregătiți să găsească drumul spre adăpostul făcut de Bertie dacă peste Epping se năpustea un alt raid aerian.

Susan a pregătit cina din rația de pâine veche. A tăiat-o, a pră­jit-o, ba chiar a întins peste felii și ultima lingură de gem de agrișe. Cu toate astea, pâinea avea același gust neplăcut, ca de rumeguș. Ca de obicei, lui Bertie nu îi păsa, ba chiar a complimentat-o pentru ceaiul slab, din frunzele opărite de atâtea ori, încât abia mai colorau apa fierbinte. Susan a petrecut seara stând de vorbă cu Bertie despre porumbeii care se întorseseră acasă, un scurt episod luminos în mijlocul zilelor de deznădejde care păreau fără sfârșit. În tot acest timp, inima și gândurile sale se îndreptau spre Ollie.

În zgâlțâielile tot mai puternice provocate de explozii, Susan a spălat vasele, apoi l-a ajutat pe Bertie să se așeze în fotoliu, cu genunchii umflați urcați pe un taburet. Bătrânul a adormit repede. L-a învelit cu o cuvertură, a suflat în lumânare și s-a dus la culcare, alungându-și din minte gândul că s-ar putea să nu îl mai vadă niciodată urcând scările.

Și-a astupat urechile cu vată din flaconul de aspirină al lui Bertie, și-a ascuns capul sub nenumărate perne, dar tot nu a reușit să scape de zgomotul bubuiturilor. Bombardamentul nu se mai oprea. Părea că Luftwaffe își mărise arsenalul, pentru că momentele de liniște îngrozitoare erau tot mai rare. Circulau zvonuri că asupra Londrei căzuseră într-o singură noapte treizeci de mii de bombe. Propagandă nazistă. Dacă era adevărat, fabricile germane produ­ceau cantități uriașe de armament. Era nevoie de kilometri întregi de bandă rulantă ca să umple atâtea proiectile, fără a mai pune la socoteală că piloții germani erau antrenați să nu arate nici un  fel de milă. La urma urmei, ce om ar lansa cu bună știință bombe asupra femeilor și copiilor, dacă nu ar fi spălat pe creier? Spera ca britanicii să nu ajungă la asemenea grozăvii, oricât de catastrofală ar fi fost situația.

Când Susan s-a răsucit în pat, ghemotocul de vată i-a alunecat din ureche. A scotocit pe sub pernă în căutarea lui, și atunci a auzit.

Cioc.

S-a ridicat în șezut, și-a destupat și cealaltă ureche și s-a uitat spre fereastră. Perdeaua de camuflaj îi transformase dormitorul într-un abis întunecat, și se simțea de parcă fusese scufundată într-o călimară. Mâinile au început să-i tremure. A așteptat. Nimic. Numai ecoul bombelor. Cred că am înnebunit,și-a zis, lăsându-și capul la loc pe pernă.

Cioc.

I-a stat inima în loc.

Cioc…cioc…

A azvârlit cuvertura și a fugit la fereastră.

Cioc...cioc…cioc…

A smucit perdeaua și s-a uitat afară. Explozia unei bombe a aprins cerul, luminând penajul fluorescent al unui porumbel de neconfundat.

— Ducesa!

Porumbița a înclinat capul, apoi a ciocănit din nou în geam.

Cioc…cioc…

Susan s-a repezit să deschidă încuietoarea, rupându-și două un­ghii, apoi a deschis fereastra. Încă o explozie pe cer. Iat-o! Ducesa. Așezată pe pervaz cu capul într-o parte, părea surprinsă că lui Susan i-a luat atât de mult timp să deschidă geamurile.

A luat porumbița de pe pervaz și a strâns-o la piept.

— Ducesa! Unde ai fost?

Porumbița uguia încetișor.

— Susan! a strigat Bertie de jos. Te simți bine, draga mea?

Susan a ieșit în fugă din dormitor, izbindu-se cu umărul de perete. A bâjbâit după balustradă.

— Ducesa! S-a întors acasă!

— Dumnezeule!

S-a repezit pe scară. În timp ce o strângea mai bine în mâini, a simțit tubul de bachelită legat de piciorul ei și a fost cât pe ce să se împiedice. A pus porumbița sub braț, apoi a coborât ultimele trepte ținându-se de balustradă. Când a pășit în sufrageria cufun­dată în întuneric, a auzit câteva trosnete înfundate – oasele buni­cului ei, care încerca să se ridice din fotoliu.

Bertie a scăpărat un băț de chibrit, a aprins lumânarea și s-a dus șchiopătând la Susan. Încăperea s-a umplut de o lumină învăluitoare.

Ducesa a clipit din ochi.

— Doamne, Dumnezeule! a spus Bertie, frecându-se la ochi. Este chiar Ducesa!

Susan a sărutat porumbița pe căpșor.

— Pe unde-ai umblat? a întrebat Bertie și a mângâiat-o ușor cu un deget.

Susan a ridicat porumbița pentru a-i arăta tubul roșu.

— La naiba! a exclamat Bertie, uitându-se la Susan. Are vreun mesaj?

— Nu m-am uitat.

Cu blândețe, Bertie a prins-o pe Ducesa de picior. A desfăcut cu dege­tul mare clema de metal. A dus tubul la ureche și l-a scuturat.

— Este ceva înăuntru? a spus ea și a mângâiat-o pe Ducesa.

Bertie a dat din cap că da și a început să scoată căpăcelul.

— Nu se poate, a spus Susan, oprindu-i mâna. N-avem voie.

Bertie s-a uitat la ea.

— Bine, dar este porumbelul tău. Nu face parte din misiune. Soldații ne-au luat-o din greșeală, și pentru asta avem tot dreptul să aruncăm o privire. Draga mea, a spus el uitân­du-se spre măsuța de lângă fotoliul său, poți să-mi aduci ochelarii?

Susan a șovăit puțin, apoi i-a îndeplinit rugămintea.

Bătrânul și-a pus ochelarii pe nas, a deșurubat căpăcelul tubului și a lăsat să alunece bilețelul. Cu degete umflate de artrită, a derulat cu grijă peticul de hârtie. S-a uitat în grabă peste el și ochii i s-au mărit.

— Ce scrie?

Bertie a răsuflat adânc și i-a dat bilețelul. Susan a așezat-o mai întâi pe Ducesa pe masă, apoi l-a luat să-l citească. Se aștepta să vadă ceva scris în franceză, sau poate într-o engleză stâlcită. Era însă cu totul altceva.

ALKFQ NPTMI HLCXP QNMVX PUTXI GQZKE HIQAN SYAEF AMVXQ PLWTR OSJWL IWLNF QLKDF SLIEF SOEVC PLEFV AMEFL YELFP JSPFD SKEAF RHBVC WYGHI OPAEF HUVQA URPXY QOSDM OPZQR TWNVI BZITE OPNCT IGBVM WPORL QBVXI OLKSE JGBMV PIXSW TZCOP VQWEM KWLKY YSLEK OPAVE CXPTY FJGLE KPQCX MBKSQ PEOJS TYAWM ZYRTP

Lui Susan i s-a tăiat răsuflarea. Picioarele au început să-i tre­mure. Când a ridicat ochii de pe bilet, l-a văzut pe Bertie ducân­du-se anevoie spre dulapul cu cărți. A scotocit printre rafturi și a aruncat pe podea carte după carte. Teancul de jos a tot crescut până când Bertie a ajuns la un exemplar din Rob Roy de Sir Walter Scott. În spatele lui, înghesuită, era o cărticică legată în piele. A scos-o și s-a întors cu ea la masă.

Susan a luat cărticica și a șters praful de pe copia cărții de co­duri a tatălui său. S-a uitat la bilet. Coduri amestecate. Parcă avea din nou opt ani, gata să descifreze unul din mesajele jucăușe ale lui Bertie, care o făceau să răscolească toată casa în căutarea unei caramele.

Dar acum nu era vorba de nici un  joc. Și nu mai era copil. În afară de ea și de Bertie, o singură persoană mai văzuse cartea de coduri. În sufletul ei simțea că se întâmplase ceva îngrozitor.

---

Alan Hlad s-a născut în 1966 în West Virginia. A studiat economia la Bowling Green State University, dar în timpul colegiului a frecventat și cursuri de literatură și scriere creativă, urmând astfel o mai veche pasiune din copilărie și adolescență. A avut o carieră de succes în domeniul asigurărilor, avansând în diferite corporații, fără să abandoneze visul de a deveni scriitor. După ce a hotărât să demisioneze și să-și înființeze propria firmă, a putut să acorde din ce în ce mai mult timp scrisului. În încercarea de a se perfecționa, s-a alăturat unor cercuri literare, cum ar fi Akron Writers’ Group, iar mai târziu, Historical Novel Society și Literary Cleveland. În 2019 i-a apărut primul roman, Lungul zbor spre casă (The Long Flight Home; Humanitas Fiction, 2020), tradus în peste zece limbi, iar editura americană care l-a publicat i-a propus un contract pentru încă două cărți. Romanul a devenit rapid bestseller USA Today  și a intrat în topurile de vânzări ale celor mai importante publicații americane, precum și în cele din Spania și Marea Britanie. Alan Hlad trăiește în Ohio, împreună cu soția, copiii și câinii lor.

---

Lungul zbor spre casă

Alan Hlad

(roman)

Traducere din engleză de Rodica Ștefan

Colecţia Raftul Denisei, colecţie coordonată de Denisa Comănescu

© Humanitas Fiction 2020