Dincolo de faptul că este o autentică pagină de biografie, volumul „Iubirile lui Hemingway povestite de el însuși”  (Humanitas, 2019) consemnate de editorul, romancierul și prietenul său A. E. Hotchner, reprezintă un portret delicat și copleșitor al marelui scriitor. Hotchner îi este partener și complice la partidele de vânătoare, pescuit, merg împreună la coride iar cei doi sunt legați de o prietenie strânsă care va dura mai bine de treisprezece ani până la moartea lui Hemnigway. Nu întâmplător Hotchner este și autorul consistentei biografii intitulată „Papa Hemingway”(1966) iar în cazul volumului de față afirmă încă de la primele pagini că este un omagiu și o datorie de a scrie despre iubirile acestuia: „Am ținut povestea în mine atâția ani, iar acum simt că am obligația față de Ernest să o aștern pe hârtie.” Pentru prezentul volum Hotchner folosește toate materialele pe care le deținea cu Hemingway, inclusiv notițe din timpul conversațiilor pe care le-au avut de-a lungul timpului în mai multe locuri –  chiar și din cadrul sanatoriului în care scriitorul a fost internat în ultima parte a vieții –  și benzi înregistrate.

Imaginea pregnantă prezentă pe aproape toate paginile este cea a primei sale soții, Hadley. Ea este femeia căreia Hemingway avea să îi spună cu ani mai târziu, după despărțire „vreau să știi că ești partea veridică a oricărei femei despre care scriu. Te voi căuta pentru tot restul vieții.” și pe care o va regreta în continuu „am făcut o greșeală cu Pauline, atâta tot. O greșeală fatală. (…) Indiferent ce ți se spune despre retrăirea trecutului, trecutul nu e un pod pe care să te poți întoarce.” În ciuda avertizărilor prietenului său Scott Fitzgerald – „un bărbat prins între două femei le va pierde pe amândouă” – Hemingway se lasă sedus de ingenua Pauline, o relație care se va finaliza printr-un nou mariaj nereușit.

Nu în ultimul rând volumul conține și o atmosferă boemă, de respirație pariziană, care se circumscrie într-o geografie literară în spațiul dintre Grădina Luxemburg și Closerie des Lilas, Pamplona sau coastele continentului american, o lume spectaculoasă în care îi întâlnim pe Josephine Baker, Picasso, James Joyce, Gertrude Stein, Ezra Poaund etc. Pregnant rămâne însă Parisul în amintirea sa, un Paris care nu se termină niciodată – cum avea să spună mai târziu Hemingway – acel loc în care s-a îndrăgostit, a trăit anii tinereții, a ales, și de care se va simți afectiv și sentimental legat până la sfârșitul vieții.

Hemingway este un cuceritor, un bon viveur care în fond își trăiește instinctiv și senzorial toate aventurile, care nu ratează nicio oportunitate de a se lansa în curse aparent imposibile și de a capta frumosul din orice pentru a-l converti apoi în cea mai seducătoare literatură. Viața îl inspiră, prieteniile îl incită, locurile exotice pe care le vizitează își pun amprenta pe scrisul său, ba chiar editorii sunt adesea reticenți la similitudinea dintre personajele sale și apropiații săi. Dincolo de drame, de eșecuri sentimentale, de accidente aviatice, de sâcâitoarele bănuieli că telefonul îi este ascultat și că există un complot împotriva sa (lucruri de altfel dovedite postum, cum afirmă Hotchner) Hemingway va continua să scrie până când decide că și-a luat viza către lumea de dincolo.

Deși volumul se intitulează Iubirile lui Hemingway, dincolo de o prezentare adesea fragmentară și analitică a soțiilor sale și a unor pasiuni – pentru că, probabil, nu întotdeauna marile iubiri stau sub semnul mariajelor – paginile pun în evidență imaginea unei singure iubiri, iar volumul pare mai degrabă un omagiu adus lui Hadley, prima sa soție – „Ai fi crezut că, odată cu trecerea timpului, cum nu mai suntem împreună sau nu mai știu nimic despre tine, te-ai estompat, dar nu, ești la fel de prezentă în mintea mea ca odinioară” și nu în ultimul rând Parisului. Un Paris complice, un Paris personal, un Paris personaj pe care autorul îl ia lângă sine și cu sine de-a lungul vieții. Nu în ultimul rând este și un volum în care Hemingway – ajuns la senectute – se chestionează asupra ideii: „Cum știe un tânăr care se îndrăgostește pentru prima oară că aceasta va fi singura mare iubire a vieții lui?” dar în același timp o carte scrisă într-un ritm alert, ușor de citit, despre relațiile între oameni, despre seducție și resorturile fine care angrenează spiritele în această complicitate, despre prietenie și nu în ultimul rând, despre regrete.

Notă: text publicat în premieră în revista RAMURI, nr.5/2019.