Cartea lui Manfred Spitzer – tradusă anul acesta la editura Humanitas – are toate șansele să nu te lase indiferent. Se citește ușor, este scrisă într-un limbaj accesibil, fără digresiuni metodologice sau note de subsol foarte lungi și fiecare afirmație, oricât de provocatoare, este însoțită de un studiu științific relevant. Prin logica ei, te ține captiv pe parcursul celor aproape 300 de pagini. Pentru susținătorii noilor tehnologii, este o doză de șoc. Pentru sceptici, o gură de aer.

Titlul cărții este cât se poate de sugestiv -„Demența digitală” – acesta sintetizând rezultatul unui proiect de cercetare pentru care psihiatrul și neurobiologul german Manfred Spitzer și-a dedicat o bună parte din carieră: folosirea noilor tehnologii conduce la rezultate negative, contrar opiniilor curente. În numai 14 capitole, Spitzer ne demonstrează de ce nu este indicat să îi lăsăm pe copii în fața televizorului, de ce jocurile pe calculator generează violență în viața reală, de ce multitasking-ul conduce la tulburări de atenție și concentrare, de ce „nativilor digitali” le lipsește autocontrolul și de ce folosirea mediilor virtuale afectează relațiile sociale reale. 

 „Demența digitală” începe cu o descriere a modului în care funcționează creierul nostru. Spitzer compară creierul cu un mușchi. El se dezvoltă numai dacă îl exersăm și se atrofiază dacă, rând pe rând, cedăm noilor tehnologii activitățile pe care până acum le executam cu mintea noastră. De exemplu, explică psihiatrul german, mărimea hipocampului, adică a acelei părți a creierului nostru responsabilă cu procesul de memorare, se corelează pozitiv cu activități ca învățarea pe de rost a unor noțiuni și informații Totodată, menționează Spitzer, cea mai importantă activitate care dezvoltă creierul și îl ține în viață pentru o perioadă cât mai mare de timp este interacțiunea cu lumea reală.

O întrebare se ridică, totuși: de ce împotriva tuturor evidențelor empirice, opinia publică, ministerele și pedagogii susțin introducerea dispozitivelor digitale în școli? De ce specialiștii nu sunt consultați și de ce studiile de specialitate nu sunt luate în serios? Răspunsul pe care îl dă Spitzer este că lobby-ul exercitat de marile companii care produc tehnologia digitală și resursele folosite de acestea pentru modelarea opiniei publice sunt motivele pentru care vocea experților și evidențele științei sunt trecute cu vederea.

Departe de a fi un manifest neo-luddit, cartea lui Spitzer este un argument împotriva credinței că noile tehnologii sunt un panaceu pentru problemele cu care sistemele de educație moderne se confruntă. Toate datele științifice citate de Manfred Spitzer arată că folosirea dispozitivelor digitale are efecte negative asupra dezvoltării creierului copiilor, asupra rezultatelor școlare ale acestora, asupra relațiilor sociale, determină pierderi de memorie și tulburări de atenție. Cartea se adresează atât părinților care se iluzionează că noile tehnologii au un rol pedagogic în viața copiilor, cât și reformatorilor sistemului de educație, care militează pentru introducerea laptopurilor, tabletelor și a tuturor dispozitivelor digitale în școli.

Manfred Spitzer, Demența digitală: cum ne tulbură mintea noile tehnologii, Editura Humanitas, 2020, 326 p., traducere de Dana Verescu  

ROBERT GABRIEL CIOBANU este student în cadrul programului de master Politics, Philosophy and Economics (PPE), Facultatea de Filozofie, Universitatea din București. Este licențiat în Științe Politice, Universitatea din București, Young Affiliate la Network for Constitutional Economics and Social Philosophy (NOUS) și bursier al fundației creștin-democrate „Konrad Adenauer”.