Când Elisabeta (Carmen Sylva) avea 26 de ani, era considerată pe „piața matrimonială” o fată bătrână (să luăm în calcul faptul că la aceeași vârstă, Maria născuse deja trei copii ). În plus, deși fermecătoare (admirată de împărăteasa Eugenia, soția lui Napoleon al III-lea, un fel de „instanță” care creștea cota tinerelor), Elisabetei i se reproșează că în timp ce valsează, discută despre filozofie! La un moment dat, prin 1860, auzind de frumusețea ei, regina Victoria a Marii Britanii (bunica reginei Maria) a dorit ca Elisabeta să-i devină noră, ba chiar face demersuri în acest sens. Așa se face că Alfred, al doilea fiu al reginei Victoria (și tatăl viitoarei regine Maria) o întâlnește pe încântătoarea Elisabeta la Berlin, ba chiar îi cântă la vioară. Concertul a rămas fără rezultate, el nu se simte îndrăgostit și momentul  nu a generat nicio alianță matrimonială, ba chiar la scurt timp, Alfred avea să se căsătorească, iar viitoarea mireasă avea să fie Marea Ducesă Maria Alexandrovna (mama reginei Maria). Firește, Elisabeta și Alfred se vor întâlni douăzeci de ani mai târziu (când Maria devine principesă moștenitoare în țara în care Elisabeta e regină).  Alfred nu preferă o prințesă renană cu veleități de poetă, ci se orientează mai degrabă către o rusoaică abilă, gândindu-se că sângele de Romanovi e o alegere mai înțeleaptă pentru viitorul Marii Britanii. Așadar, revenind la Elisabeta, se pare că în cursul anului 1869, tânăra prințesă se trezește fără prea mulți pretendenți. Este un „hard case” pe piața mariajelor, din cauză că este prea cultă! Se pregătește întrevedere între ea și Carol de Hohenzollern-Sigmaringen (pe care îl văzuse cu vreo opt ani în urmă la Curtea de la Berlin fără să îi stârnească vreun interes aparte și care devenise de trei ani principele domnitor al României) – un bărbat care, refuzat și el pe piața matrimonială (fermecătoarea Margareta de Savoia, singura care îi furase inima, nici nu a vrut să audă de el și țara îndepărtată pe care o conducea; nici Sofia Carlota, sora împărătesei Sissi nu îl plăcea; nici Mina de Oldenburg, nici Ana Murat). Cei doi înțeleg că se impune o alianță și, după un concert de Beethoven (interpretat de Clara Schumann), o plimbare la grădina zoologică și un schimb de sărutări (pe mână și, respectiv, pe frunte), este anunțată logodna. Carol este cucerit de ea – i se pare supusă și fără pretenții! În cazul  Mariei, chestiunea matrimonială se desfășoară mult mai rapid. Îndrăgostită de doi dintre verii săi primari – George, ducele de York (al doilea fiu al prințului de Wales, fratele tatălui Mariei), unul dintre cei mai frumoși bărbați la acea vreme și de Nicolae (avea să fie ultimul țar, asasinat de bolșevici împreună cu toată familia, canonizat în anul 2000 drept sfânt în Biserica Ortodoxă Rusă), probabil cel mai distins și mai fermecător dintre toți Romanovii – Maria îl respinge pe înfumuratul verișor Wilhelm (ultimul împărat al Germaniei și rege al Prusiei, nepot al reginei Victoria și frate al Sofiei de Prusia – mama viitoarei regine Mamă-Elena a României, care se va căsători cu fiul Mariei, Carol!). De alianța matrimonială a Mariei se va ocupa propria sa mamă – încurajând căsătoria cu  Ferdinand (care tocmai ieșise ușor șifonat dintr-o logodnă anulată cu domnișoara Elena Văcărescu, una dintre doamnele de companie ale reginei Elisabeta), dar și verișoara Charly (Charlotte de Saxa -Meiningen, sora lui Wilhelm, o demimondenă care va muri de porfirie și care, pentru un timp, va deveni confesoarea Mariei). Wilhelm însuși încurajează acest mariaj ca pe o răzbunare – fusese refuzat de Maria – adoră să se bage în treburile altora, iar consolidarea Hohenzollerini-lor care nu aveau urmași în România (singurul copil al cuplului Carol-Elisabeta moare), era o problemă care îl interesa. Prin urmare, Wilhelm îl convoacă pe timidul Ferdinand la o întrevedere în biroul său, îi explică necesitatea acestui mariaj, Ferdinand – care nu era îndrăgostit de Maria, dar asta era o chestiune nesemnificativă –  salută militărește, ia act de hotărâre, iar împăratul german se ocupă încântat de organizarea logodnei. Tatăl Mariei este dezamăgit de acest mariaj, este pentru el o lovitură și nu ia parte la logodna fiicei sale. Pentru Maria, el și-ar fi dorit o altă partidă, de preferat pe George (pe atunci posibil moștenitor al tronului Marii Britanii).